Articole - Calvaria - Satu Mare
|
ADVENT: Moare cate putin...
„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un învăţător. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis. Moare câte puţin cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare. Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie. Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. Dacă va fi să furi, fură o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...” - Pablo Neruda, poet şi om politic chilian.
Bisericile Orientale au intrat deja în postul Crăciunului; Biserica Romano Catolică va începe perioada de pregătire spirituală pentru Naşterea Domnului în prima duminică din Advent (28 noiembrie 2010), care marchează totodată începutul unui nou an bisericesc. Scopul acestui timp sfânt este de a schimba ceva în inima omului, de a-l face să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă, de a-l conduce la liniştea, pacea şi bucuria pe care o poate da numai Pruncul Sfânt născut în Betleem. Drumul spre ieslea sfântă este unul parcurs în rugăciune, atenţie şi respect faţă de omul de lângă mine, renunţare (post) de dragul lui Dumnezeu. Un lucru însă nu trebuie uitat: în tot acest timp, pe parcursul întregului drum spiritual spre Betleem, căutăm pe Cineva: îl căutăm pe pruncul Isus. Pentru el şi pentru întâlnirea cu el trebuie să facem toate, nu din interes propriu şi nu din alte motive. Şi cred că aici ar trebui completat citatul lui Pablo Neruda: moare câte puţin cine crede că îşi poate dobândi singur fericirea şi nu o caută la Pruncul din Betleem.
Pr. Ioan Roman
|
|
|
|
|
