Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Cariera didactică a episcopului Ioan Scheffler
Materialul prezentat de D-na Maria Reiz la Simpozionul "Episcopul Ioan Scheffler - Fidelitate şi jertfă
Preotul este păstorul iar turma trebuie condusă pe calea mântuirii. Lucrul acesta e cunoscut de la întemeierea Bisericii şi preotul trebuie să fie conştient de aceasta pentru a putea spune împreună cu Hristos „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale" ( Evanghelia lui Ioan capitolul 10 versetul 11)
Istoria Bisericii este plină de modele de păstori cu viaţă sfântă, care s-au făcut pildă vrednică de urmat credincioşilor lor. Concretizând, putem spune că în vremurile grele, când oamenii nu aveau conducători din neamul lor care să-i înţeleagă şi să-i ajute, îl aveau pe preot. El le era părinte, învăţător, conducător şi povăţuitor.Metodele şi mijloacele de pastoraţie erau cele tradiţionale, moştenite de la sfinţii părinţi. Folosindu-le nu dădeau greş.Scheffler Janos a fost ,este şi va ramane unul dintre modelele de urmat.
După anii petrecuţi la Ujgorod s-a reîntors pe meleagurile natale fiind mutat la Satu Mare de noul episcop ,Boromissza Tibor. Aici şi- a început ,de fapt, cariera didactică.Mai întâi,i se încredinţează educaţia elevilor de la Liceul Romano-Catolic Regal .A devenit profesor de teologie şi pedagog nu numai pentru elevii liceului dar s-a ocupat şi de elevii din şcolile de stat şi de cei de la Liceul Pedagogic, predându-le religia pentru o perioadă relativ scurtă de timp.
Se pregăteşte, în acelaşi timp, în particular la Universitatea Pázmány Péter pentru examenul de teologie fundamentală şi specială, obţinând la 29 noiembrie 1915 titlul de doctor în teologie (dogmatică). Este apoi numit profesor de religie şi primul director al Colegiului Romano- Catolic din Satu Mare între 1917-1923.
În anul şcolar 1919/1920 a predat religia atât celor de la fostul Colegiu Romano-Catolic,cât şi elevilor de la Liceul Mihai Eminescu si Liceul Reformat. S-a preocupat de reorganizarea colegiului catolic depunând o munca susţinută atât ca profesor dar şi ca director . Şi-a dat seama că elevilor trebuie să le insufle dragostea pentru carte şi că trebuie să-i înveţe în spiritul adevărului,al dreptăţii ,al muncii ca să devină oameni educaţi ,dar în acelaşi timp cinstiţi,drepţi , muncitori şi iubitori .Atât elevii cât şi părinţii l-au iubit,preţuit şi respectat ,dragostea şi recunoştinţa elevilor fiind exprimată de poetul maghiar Dsida Jeno care i-a dedicat o poezie de 65 de versuri cu ocazia onomasticii sale( De onomastica d-lui director).
S-a preocupat de perfectionarea sa in activitatea didactica dar si de o buna insusire a limbii romane. In acest scop,in anul scolar 1921/1922 a participat la un seminar la Craiova ,seminar organizat in limba romana si franeza pentru profesorii care predau religia in alta limba decat romana. Pentru o mai buna e insusire a limbii romane ,in vara anului 1922 a pornit intr-o de calatorie de studii prin Moldova si Bucovina de nord ,ajungand in zonele locuite de ceangai si a cunoscut astfel obiceiuruile ,limba si portul acestora.A reusit sa invete foarte bine limba romana astfel incat la sfarsituul lui iulie a tinut o slujba in romana .
In anul 1922, la 27 ianuarie a fost numit profesor la Departamentul episcopal de drept canonic si istoria religiilor din cadrul Episcopiei romano-catolice si consilier pentru Vatican ,fiindu-i astfel recunoscuta munca desfasurata ca profesor si director al Colegiului Romano -catolic din Satu Mare.
In anul 1926 a fost numit inspector scolar,reusind sa fie apreciat de parinti,profesori si elevi.In activitatea sa de inspector s-a orientat dupa ideologia salezienilor lui Don Bosco si a promovat principiile acestei educatii ,ideea că numai prin aspra călire a muncii poate copilul să devină om, munca stând la baza oricărei adevărate educaţii.
A ajuns la Oradea ca profesor de teologie între 1931-1940 jucand un rol important in formarea seminaristilor.A fost îndrumătorul spiritual al viitorilor clerici. Din 1933 preda si dogmatica iar din 1936 este profesor de teologie la Liceul Emil Gojdu.( liceu roman) In anul 1939 devine administrator al dublei dieceze de Oradea.
In aceasta perioada , conform noii legi a invatamantului isi da examenul de definitivat in invatamant.Este preocupat si de modernizarea metodelor de predare ,elaborand fise de lucru pentru discipolii sai,dar isi ajuta colegii oferindu-le tot sprijinul in activitatea la clasa . De aceea participa la intalnirea profesorilor de teologie unde s-au discutat problemele de metodica a predarii religiei. Pe langa activitatea de inspector si profesor a participat la diferite reuniuni si congrese in specialitate.Participă la Congresul catholic de la Sfantu Gheorghe,congresele Euharistice Internaţionale de la Chicago (1916), Cartagina (1930) şi Dublin (1932).
A scris manuale de educaţie religioasă pentru elevii de liceu şi intelectualii catolici: Teologie catolică (Dogmatică), Liturgică (ritul catolic), Istoria Bisericii Catolice,toate au aparut in 1923.in anii urmatori aceste carti au fost reeditate .A scris lucrarea în patru volume, rămasă ca manuscris, Meditaţii despre Evanghelie, precum şi cartea Exerciţii spirituale pentru franciscani, păstrată tot în manuscris. Cartea de exerciţii spirituale dedicată preoţilor - Tată, sfinţeşte-i - a apărut în 1998 sub titlul Preotul.
Din toamna anului 1940 a fost numit profesor titular al catedrei de drept canonic a Universităţii Franz Josef din Cluj ,iar din 1942 devine episcop de Satu Mare si guvernator apostolic. Cat a fost episcop,a urmarit activitatea scolilor in timpul vizitelor pe care le făcea în diferite localităti, mai ales cu ocazia miruirii tinerilor catolici. A fost interesat de pregătirea invătătoarelor si educatoarelor ,recunoscând rolul acestora în educatia copiilor.Dorinţa sa a fost de a deschide un liceu pedagogic la Satu Mare,iar visul său s-a împlinit în toamna anului 1943 ,când si-a deschis porţile noul liceu pedagogic.
Cauza pe care a susţinut-o în fiecare etapă a vieţii sale a fost căutarea, desluşirea şi îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu. A împărtăşit deviza papei Pius al X-lea: "A reînnoi totul în Cristos!"Scopul principal al vieţii sale spirituale a fost transpunerea în practică a adevăratei iubiri faţă de aproapele. A mărturisit că proba, măsura, motivaţia dragostei este sacrificiul adus pentru ceilalţi. De aceea a dorit să devină un suflet al pocăinţei şi împăcării. Munca şi activitatea externă a fost precedată, pregătită şi coroborată de un tenace efort de autodisciplinare şi strunire lăuntrică. Activitatea externă nu e decât o revărsare în afară a energiilor acumulate lăuntric Dar dacă, pentru creştinii de rând, lucrul terminat înseamnă şi ziua încheiată, preotului îi mai rămânea partea cea mai importantă din program: rugăciunea canonică, de atâtea ori ea însăşi un surplus de chin. Căci pe cei aleşi pentru sfinţenie, Dumnezeu nu-i cruţă, ci-i purifică nemilos. E adevărat însă şi aceea că Sfinţii se roagă nu pentru a primi mângâieri, ci fiindcă ştiu că aici e izvorul vieţii şi tot secretul tăriei lor.
A fost un profesor desăvârsit ,un pedagog excelent care a rămas în memoria elevilor. Dacă erai atent la ore şi dacă scriai schiţele realizate pe tablă ,acasă reuseai cu uşurinţă să înveţi lecţia- spuneau foştii săi elevi. Metodele folosite,felul cum preda au rămas vii în memoria elevilor săi care au îndrăgit repede materiile predate de prea Sfinţia Sa. A fost sever deoarece dorea să formeze preoţi adevăraţi care să fie capabili să devină exemple pentru comunitatea unde îşi vor desfăsura activitatea. Îşi îndemna copiii şi-i însufleţea să muncească cu exemplul viu şi cu cuvintele sale. Iar băieţii credeau în cuvintele lui, căci ei înşişi constatau cu încântare rezultatele: îl iubeau, îl admirau, îl urmau. Şi, de fapt, şi aveau pe cine să urmeze.
Î n calitate de dascăl,de director al Liceului Teoretic German « Johann Ettinger » , îmi permit să îndemn cadrele didactice să-şi propună astfel de modele ca Janos Scheffler în activitatea lor pedagogică, să promoveze valorile creştine , atât de necesare a fi implementate într-o viaţă atât de nesigură , agitată şi dezorientată promovată de industria consumului. Numai printr-o viaţă creştină vom reuşi să ne găsim calea ,ne vom bucura de credinţă, de speranţă şi de iubire.
Sunt mândră că azi, aici , într-un mediu academic şi crestin pledăm pentru valorile perene ale vieţii. Vă mulţumesc!
Reiz Maria
Director Liceul Teoretic German Johann Ettinger Satu Mare |
|
|
|
|
