Dragii mei,
„Colţul preotului” doreşte să vă fie de ajutor în cazul în care trebuie să rezolvaţi anumite situaţii aşteptate sau neaşteptate, care au tangenţă cu Biserica, în cazul credincioşilor noştri, cu această Parohie. Înainte de toate: ce înseamnă „parohie personală”?
Parohiile de obicei sunt delimitate teritorial. În cazul oraşului Satu Mare, de ex., cartierele Micro 17, Carpaţi, etc. aparţin – teritorial - de Parohia Sfânta Tereza. Parohia noastră, ca toate parohiile personale, nu este delimitată teritorial, nu are un teritoriu anume, ea este delimitată din punct de vedere al persoanelor. Adică toţi credincioşii romano catolici de limbă română au o parohie a lor, indiferent de zona în care locuiesc în oraşul Satu Mare. În aceeaşi situaţie se află şi Parohia Personală de Limbă Germană, care foloseşte şi ea Biserica Calvaria. Parohia personală, deci, se numeşte astfel nu pentru că îi aparţine preotului sau altei persoane, ci datorită delimitării ei la nivel de persoane şi nu teritorial.
1. Ce trebuie să ştim în legătură cu Sacramentul Botezului?
1.1. Când trebuie să anunţ botezul? Conform Codului de Drept Canonic, „părinţii au obligaţia de a se îngriji ca proprii lor copii să fie botezaţi în primele săptămâni; îndată după naştere, sau chiar înainte de naştere, să meargă la paroh spre a cere sacramentul pentru copil şi să se pregătească aşa cum trebuie pentru primirea lui” (can.867). „Părinţii unui copil care trebuie botezat, precum şi cei care îşi vor asuma funcţia de naşi, să fie bine instruiţi asupra semnificaţiei acestui sacrament şi a obligaţiilor ce sunt strâns legate de el” (can. 851).
Deci, în cazul unui botez, părinţii trebuie să îl contacteze pe preotul paroh, dacă se poate, nu cu două zile înaintea botezului.
1.2.Când să fie celebrat botezul şi ce nume să-i dau copilului? „Deşi Botezul poate fi celebrat în orice zi, se recomandă totuşi ca în mod obişnuit să fie celebrat duminica sau, dacă e posibil, în noaptea Învierii” (can.856). În legătură cu numele copilului, „părinţii, naşii şi parohul să aibă grijă să nu se dea nume străin de sentimentul de creştin” (can.855). E bine ca unui copil să i se dea numele unui sfânt, care, din momentul botezului, îi devine sfânt protector.
1.3. Conform căror criterii să aleg naşul de botez al copilului? Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un naş sunt următoarele: „să fi împlinit vârsta de 16 ani, să fie catolic, să fi primit Mirul şi Preasfântul Sacrament al Euharistiei şi, totodată, să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume; să nu fie împiedicat de vreo pedeapsă canonică impusă sau declarată în mod legitim (de ex. să nu fie divorţat, să nu trăiască în concubinaj)” -can.874.
1.4. Cazul de necesitate. În caz de necesitate (de ex. copilul nou născut este pe moarte), orice om care are intenţia necesară (adică doreşte botezul copilului) poate administra în mod licit botezul: mama, tata, medicul, asistenta, etc. (conform can.861) – însă numai în caz de necesitate. După o astfel de administrare a Botezului, trebuie informat preotul paroh. Cum se administrează botezul în caz de necesitate? Se toarnă apă curată (niciun fel de alt lichid nu e permis) pe capul copilului şi se spune: „N., (adică se spune numele copilului) eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”
2. Ce trebuie să ştim în legătură cu sacramentul căsătoriei?
2.1. Când trebuie să se prezinte la preotul paroh tinerii care doresc să se căsătorească? „Înainte de a se celebra căsătoria, trebuie să se constate că nu se opune nimic celebrării ei valide şi licite (can.1066)... Toţi credincioşii au obligaţia de a dezvălui parohului, înainte de celebrarea căsătoriei, impedimentele pe care le-ar cunoaşte” (can.1069). Canoanele de mai sus explică de ce sunt făcute vestirile (timp de trei săptămâni) în biserică. Nu este vorba de „reclama” făcută mirilor sau despre anunţarea căsătoriei lor, ci despre căutarea impedimentelor care ar putea împiedica celebrarea căsătoriei. De aceea, tinerii care doresc să se căsătorească, trebuie să se prezinte la preotul paroh cel târziu cu 3 săptămâni înainte de celebrarea căsătoriei. Capitolul „Grija pastorală şi actele preliminare celebrării căsătoriei” din Codul de Drept Canonic, îi îndeamnă pe preoţi să ofere asistenţă spirituală tinerilor care se vor căsători. Conform acestor instrucţiuni, preotul şi tinerii trebuie să se întâlnească de cel puţin 2-3 ori înainte de celebrarea căsătoriei, pentru aşa numita cateheză. Trebuie să vorbească despre sacramentul căsătoriei, impedimente, greutăţi şi bucurii, trebuie să repete ritualul căsătoriei şi să vorbească despre organizarea întregii ceremonii: împodobirea bisericii, organist, cântăreţ, intrarea solemnă, atribuţia naşilor, etc. Ca toate să fie discutate normal, fără grabă, e bine ca tinerii să se prezinte la parohie cu cel puţin 3 luni înainte de celebrarea căsătoriei.
2.2. Care sunt actele pe care le va cere preotul de la tineri? Orice preot catolic va cere de la tineri adeverinţa de botez, prin care ei dovedesc aptul că au fost botezaţi, au făcut Prima Împărtăşanie, au fost miruiţi şi nu au mai fost căsătoriţi niciodată. Fără acest act, care se cere de la parohia în care a fost botezat tânărul/tânăra, preoţii nu pot celebra Căsătoria. Se mai cere apoi certificatul de căsătorie (e recomandat ca tinerii să lase o copie şi la parohie), fără de care tinerii nu se pot căsători în biserică.
2.3. Cum se pregătesc mirii – din punct de vedere spiritual – pentru căsătorie? „Pentru ca sacramentul Căsătoriei să fie primit cu rodnicie, se recomandă foarte mult ca mirii să se apropie de sacramentele Spovezii şi Preasfintei Euharistii” (can.1065), adică tinerii trebuie să se măsrturisească, să participe la Liturghia celebrată pentru ei şi să se împărtăşească. E foarte important ca acest nou capitol al vieţii lor să înceapă în prezenţa şi cu ajutorul lui Dumnezeu. „Catolicii care nu au primit sacramentul Mirului să-l primească înainte de a fi admişi la căsătorie...” (can.1064). Adică, dacă vreunul dintre miri nu a fost miruit, trebuie să se pregătească şi pentru administrarea acestui sacrament – de data aceasta de către preot. Toate acestea se fac înainte de celebrarea căsătoriei.
3. Care sunt taxele bisericeşti, când şi cum se plătesc?
Chiar dacă misiunea Bisericii este propovăduirea Evangheliei şi îndumnezeirea omului, vrem, nu vrem, trăim în lume. În biserici se consumă curent, gaz, sunt angajaţi care trăiesc din salarul plătit de parohie, etc. Să nu mai vorbim despre acele parohii mai mici, unde cheltuielile sunt mari, dar venitul este mic. De exemplu, în dieceza de Satu Mare sunt aproximativ 50 de parohii şi cca. 100 de filiale (comunităţi care sunt administrate de parohii mai mari; Parohia Calvaria de limbă română are două filiale, Homorodul de Jos şi Sâi, unde se celebrează Sf. Liturghie săptămânal (Homorod) sau o dată la două săptămâni (Sâi) – pentru că numărul credincioşilor e destul de mic). Aceste filiale (filia în limba latină înseamnă fiică) sunt sprijinite de parohia mamă (mater) şi de Episcopie.
Pentru buna funcţionare a parohiilor şi a diecezei, există anumite taxe.
Una dintre aceste taxe este contribuţia bisericească anuală. În dieceza noastră, contribuţia unui salariat este de 1% din venitul lunar sau anual. Mai pe înţeles: dacă cineva are salarul de 600 lei pe lună, contribuţia lunară a persoanei respective este de 6 lei pe lună sau 72 de lei pe an (6x12). Există în schimb parohii mai retrase, unde taxa este stabilită de preot şi consiliul parohial, în funcţie de necesităţi. Astfel, în Sâi şi Homorod, taxa anuală pentru o persoană singură este de 15 lei, pentru o familie este de 30 lei, conform celor stabilite cu membrii consiliului parohial.
Mai există şi alte contribuţii ale credincioşilor prin care susţin buna desfăşurare a programelor parohiale, şi anume (vorbesc de realitatea diecezei de Satu Mare):
- pentru o liturghie – 15 lei.
- pentru o înmormântare – 150 lei.
- pentru o cununie – 200 lei (indiferent de numărul naşilor; dacă sunt 4 perechi de naşi, fiecare pereche contribuie cu 50 de lei).
Nu există nicio contribuţie pentru celebrarea Botezului.
O parohie, cu întregul aparat administrativ se descurcă din suma pe care o primeşte din cele enumerate mai sus.
Şi să fie spus spre lauda credincioşilor noştri de la Calvaria, noi, până acum, ne-am descurcat bine, şi le mulţumesc tuturor.
|
