Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Cred in Dumnezeu VI - materialul predicilor catehetice din Postul Mare
1.5.3. Alte argumente despre existenţa lui Dumnezeu:
Consensul colectiv al omenirii despre existenţa lui Dumnezeu: Nu a fost şi nu există popor care să nu fi crezut în divinitate. Până şi la cele mai primitive popoare – primitive le numim noi – a existat şi există divinitate, şi, ce este uimitor, s-a dovedit că monoteismul este mult mai vechi decât politeismul...
Existenţa minunilor: se cunosc nenumărate miracole, în special vindecări miraculoase. Ajunge dacă amintim vindecările înregistrate în Lourdes...
Apariţiile lui Isus, a Preafericitei Fecioare Maria sau ale Îngerilor.
Persoana lui Cristos: În istoria poporului ales mulţi profeţi şi sfinţi au existat, fără îndoială, dar nici unul nu a spus despre sine că este Fiul lui Dumnezeu. Mulţi oameni au spus despre sine că sunt Mesia cel aşteptat dar niciodată nu au avut curajul să se identifice cu Dumnezeu. Chiar şi împăraţii romani cărora li se atribuia titlul de zeu şi erau cinstiţi ca zei, nu au avut niciodată curajul să se facă egali cu zeul suprem, precum a făcut-o Isus. Şi nici o persoană din cele enumerate mai sus nu a avut atâţia adepţi şi atâţia inamici cum are Isus.
Argumentul din profeţii: cum se poate că tot ce s-a prezis timp de 1600 de ani de către profeţii evrei s-a împlinit? De unde au avut ei o asemena ştiinţă dacă nu de la Dumnezeu?
Instituţia Bisericii: Biserica nu este doar ecclesia, adică comunitatea celor chemaţi de Dumnezeu ci şi instituţie. E formată din oameni, păcătoşi, limitaţi... ajunge să se gândească fiecare la păcatele personale şi la părţile sale negative. Din rândul credincioşilor provine şi clerul, preoţii, episcopii, cardinalii, Papa... şi toţi sunt oameni. Se spune că un evreu a fost la Roma, şi acolo îi zise prietenului său catolic: cred că Dumnezeu conduce Biserica, pentru că preoţii încă n-au putut-o distruge...
Numărul mare al martirilor: Biserica Catolică se poate mândri cu aproape 40 de milioane de martiri, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi. Toţi aceşti oameni să fi murit pentru un Dumnezeu care nu există? Sacrificiul lor e o simplă greşeală, ignoranţă, lipsă de informaţie sau prea mare credulitate? Un gânditor meditând la nenumăraţii martiri şi la chinurile şi moartea suferită, trăgea concluzia: Martirii sunt oameni fericiţi. Dar nu sunt fericiţi pentru că au devenit martiri, ci au putut deveni martiri pentru că au fost oameni fericiţi. Într-adevăr, un om acru, lipsit de vitalitate, nefericit, nu prea e capabil de sacrificiu sau moarte pentru ceva nobil...
Lipsa dreptăţii în lume: câţi oameni nu sunt care au ajuns victimele egoismului unora sau al agresivităţii şi al violenţei altora? Câţi oameni nu sunt cărora nu l-i s-a făcut niciodată dreptate? Să ne gândim doar la bogaţi şi săraci, la sănătoşi şi bolnavi... câte “nedreptăţi” nu există... Cine le va face dreptate acelora care au murit pentru o cauză nobilă, câţi criminali şi răufăcători nu îşi primesc pedeapsa cuvenită, continuând să distrugă fără încetare? Victimele nedreptăţilor, sângele nevinovat revărsat pe pământ strigă după dreptate. TREBUIE să existe undeva dreptate... trebuie să fie măcar cineva în lumea aceasta drept...
Existenţa sataniştilor: Unul dintre argumentele – să-i spunem negative – este existenţa sataniştilor. Dacă nu ar exista Dumnezeu, existenţa satanismului ar fi un non-sens. Este inimaginabil câtă cruzime, lipsă de respect, morală, inumanitate şi degradare se ascunde în spatele acestei secte, câţi bani cheltuiţi pe materiale denigratoare şi hulitoare de Dumnezeu. Ce sens ar avea toate acestea, dacă nu ar exista Dumnezeu? Tot existenţa sataniştilor este una dintre cele mai plauzibile argumente ale prezenţei lui Cristos în Sfânta Euharistie. De ce ar fura, conserva şi huli sataniştii o simplă ostie cu gust de napolitană dacă nu ar crede şi ei că Isus, Dumnezeu este prezent în ea? Ba mai mult, din păcate, credinţa lor în prezenţa euharistică a lui Cristos e mai puternică ca a celor care, poate se împărtăşesc zilnic din ea...
Numărul mare al convertiţilor: În cartea “Convertiţii secolului 20” se poate citi o listă întreagă a personalităţilor (actori, filozofi, scriitori, avocaţi, medici, etc., peste 50 de persoane) care s-au convertit. Câteva nume: Edith Stein- filozof, Max Jacob-astrolog, poet, pictor, Charles Nicolle-premiul Nobel în Medicină, Takashi Nagai-medic în Nagasaki, Thomas Merton-poet, gânditor, Jacques şi Raissa Maritain-ganditor, filozof, Alexis Carrel-medic convertit în Lourdes, Kenyon Reynolds-magnat în lumea petrolului, Max Jordan-regele reporterilor, Eve Lavalliere-prinţesa teatrului francez, Fulton Oursler-detectiv, Henri Bergson-filozof, Clara Sheridan-verişoara lui Churchill, Gabriel Marcel-filozof, Sigrid Undset-premiul Nobel pentru Literatură, prinţul Vladimir Ghika, Hugo Ball, discipolul lui Nietzsche, şi alţii...
Oare mai sunt necesare şi alte dovezi...?
|
|
|
|
|
