Articole - Calvaria - Satu Mare
|
FERICITUL EPISCOP Ioan SCHEFFLER – MĂRTURISITOR AL CREDINŢEI ÎN SECOLUL XX
Potrivit profesorului Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant'Egidio, "Martirul este cineva care nu renunţă la credinţă sau la trăirea unei umanităţi iluminate de credinţă chiar cu preţul vieţii: nu vrea să moară dar îşi oferă viaţa.
Arată că valoarea unei vieţi nu constă doar în a supravieţui... Martirul este un bărbat sau o femeie care crede, care speră, care - adesea - munceşte pentru cei săraci, pentru pace, care vesteşte Evanghelia, care iubeşte Biserica, îi respectă pe ceilalţi, care se sacrifică pentru ca ceilalţi să continue să trăiască".
În binecunoscuta sa carte - Secolul martiriului. Creştinii în secolul XX - care are menirea de a umple un gol în privinţa raporturilor dintre Biserică şi Statalitate, dintre creştini şi regimurile politice ale secolului XX, Andrea Riccardi ne face o trecere în revistă a situaţiei din Europa de Est, intrată în sfera de influenţă sovietică începând cu anul 1945, făcându-se numeroase referiri la spaţiul românesc. La fel ca în cazul tuturor ţărilor aservite Moscovei, şi în România statul comunist şi-a subordonat cu forţa instituţiile ecleziastice. Autorul surprinde cu exactitate cele trei direcţii de comunizare a Bisericilor din România. În primul rând amintim martiriul Bisericii Greco-Catolice, condamnată la dispariţie prin aspre măsuri de represiune şi persecuţie. A doua direcţie a politicii statului comunist a reprezentat-o distrugerea legăturii dintre Bisericile catolice locale şi Sfântul Scaun. Cel de-al treilea demers a vizat „naţionalizarea" Bisericilor, mai ales prin menţinerea în umbră şi subordonarea totală a Bisericii Ortodoxe.
Referindu-se la ţara noastră, autorul a scos în evidenţă, cu prilejul lansării cărţii la Bucureşti că acest martiriu „este o moştenire şi pentru România...S-ar putea vorbi în continuare despre ani pierduţi, dar istoria noilor martiri români din acea perioadă aruncă o lumină puternică asupra rezistenţei spiritului în acei ani. Rezistenţa spiritului în locurile de durere; rezistenţa unui popor care a continuat să se roage în cadrul Sfintei Liturghii; rezistenţa prin cultură şi gând."
Impresionant este calvarul episcopului romano-catolic de Satu Mare, János Scheffler, care a cunoscut la rându-i închisoarea. În acest sens este salutar demersul Comisiei Naţionale de Studiere a Istoriei Bisericii Catolice din România care în monografia Biserica Catolică din România în timpul prigoanei comuniste (1948-1989) ne oferă date istorice preţioase despre dieceza noastră prin contribuţia profesorului László Bura. În 1948 episcopului Scheffler i-a fost împiedicată activitatea episcopală prin pensionare, comunicându-i-se totodată că nu mai avea dreptul să reprezinte dieceza. A urmat perioada în care, alături de colaboratorii săi, a fost urmărit continuu de Securitatea comunistă. În aceeaşi perioadă a fost solicitat să se ralieze „mişcării de pace" ce promova o Biserică Catolică Naţională ruptă de Roma. Episcopul a refuzat însă oferta autorităţilor comuniste, expunându-se în acest fel represiunii regimului. Ca urmare a gestului său curajos a fost internat la 23 mai 1950 în conventul franciscan de la Baia de Criş. A reuşit să menţină contactul cu dieceza, unde şi-a numit câţiva înlocuitori. Credincioşilor şi preoţilor le-a transmis cuvintele sale „Credincioşi până la martiriu". În 1952 a fost închis la Bucureşti într-o închisoare subterană secretă. În timpul unui duş i-a fost vărsată pe corp apă fiartă, care i-a cauzat grave arsuri. În timpul anchetelor de la Ministerul de Interne, securiştii au încercat să-l convingă pe episcopul Scheffler să preia conducerea Diecezei de Alba Iulia. Ca urmare a refuzului său, autorităţile i-au intentat un proces politic, care nu a mai avut loc din cauza decesului episcopului. A murit la 6 decembrie 1952. A fost îngropat în cimitirul penitenciarului Jilava, iar în 1965 oasele au fost aduse la Satu Mare şi înmormântate în secret în cripta Catedralei.
Episcopul de pioasă amintire Paul Reizer a iniţiat în anul 1992 cauza de beatificare a episcopului martir. La data de 1 iulie 2010 Papa Benedict al Xvi-lea a semnat decretul prin care se recunoaşte oficial de către biserică martiriul episcopului dr. János Scheffler, urmând ca în anul 2011, cu ocazia sărbătorii Preasfintei Inimi a lui Isus, căreia îi este consacrată dieceza, să aibă loc celebrarea solemnă a beatificării.
Parcurgând etapele calvarului atâtor martiri ai secolului XX, ca europeni, nu ne poate fi indiferent modul cum va fi constituită viitoarea Europă. Europa secolului XXI nu trebuie să înceapă din buzunarele noastre, ci din inimile noastre. S-a spus că Europa ori se va clădi pe temelia Sfintei Evanghelii ori nu se va clădi deloc, că se va construi pe cultura născută din Evanghelii sau nu se va construi deloc. Va trebui să ne repetăm cu încăpăţânare că ea nu poate fi decât creştină, cât timp părţile ei au rămas creştine, trecând prin crime, pângăriri şi sacrificii infinite. Ar fi o crimă a spiritului ca toate aceste încercări să fie uitate ca şi cum n-ar fi fost.
Referinţe bibliografice:
Andrea Riccardi - Secolul martiriului. Creştinii în secolul XX - Editura Enciclopedică Bucureşti, 2004
Prof. László Bura - Dieceza de Satu Mare în perioada 1948-1989, în Biserica Catolică din România în timpul prigoanei comuniste (1948-1989), Editura Sapientia Iaşi, 2008
DR. MIRCEA TEODORU |
|
|
|
|
