Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Foaie parohială:- septembrie- Sf. Arhanghel Mihai
Conform Bibliei şi a unei vechi tradiţii evreieşti preluată mai apoi şi de creştinism încă de la începuturile Bisericii, Sf. Arhanghel Mihai, al cărui nume în limba ebraică înseamnă "cine este ca Dumnezeu? (Mi kha El?)", a condus armatele de îngeri care i-au aruncat pe Satana şi pe îngerii rebeli în iad; iar la sfârşitul timpurilor, el va ţine sabia dreptăţii pentru a-i separa pe cei buni de cei răi. În Biblie există cinci referinţe mai clare referitoare la Sf. Arhanghel Mihai: Daniel 10,13: „Mihai, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor.”; Daniel 10,21: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihai...”; Daniel 12,1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihai, ocrotitorul copiilor poporului tău…” ; Apoc. 12,7: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihai şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul…” ; Scrisoarea lui Iuda 1,9: „Arhanghelul Mihai, când se împotrivea diavolului pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul”.
Primii Părinţi ai Bisericii au recunoscut importanţa îngerilor şi a arhanghelilor, în special a Sfântului Mihai. Teodor din Cir (393-466) în a sa "Interpretare la Daniel" scria: "Suntem învăţaţi că fiecare dintre noi este încredinţat grijii individuale a unui înger păzitor, care să ne scape de cursele celui rău. Arhanghelii au sarcina să păzească neamuri, aşa după cum ne spune Fecioara Maria, şi cum Daniel confirmă; pentru că el vorbeşte despre 'căpetenia împărăţiei perşilor' şi puţin mai încolo de 'căpetenia grecilor', în timp ce pe Mihai îl numeşte căpetenia Israelului."
Părinţii Bisericii îl pun pe Sf. Mihai ca paznic la porţile paradisului după ce Adam şi Eva au fost daţi afară de acolo; tot el este îngerul prin care Dumnezeu a transmis Cele Zece Porunci, care a blocat trecerea lui Balaam şi care a distrus armata lui Sennacherib. Sf. Arhanghel Mihai a fost invocat în apărarea noastră cu diferite ocazii.
În anul 590, Roma a fost lovită de o gravă plagă. Papa Grigore cel Mare a condus o procesiune pe străzi, ca act de penitenţă, căutând iertare şi ispăşire de păcate. La mormântul împăratului Adrian (acum Castelul Sant'Angelo de lângă Bazilica Sf. Petru), Sf. Mihai a apărut şi şi-a băgat sabia în teacă, indicând sfârşitul plăgii. Sfântul Părinte a construit mai apoi o capelă în vârful mormântului şi acolo până şi astăzi se află o mare statuie a Sf. Mihai. Astfel, în tradiţia noastră catolică, Sf. Mihai are patru îndatoriri: (1) să continue lupta împotriva Satanei şi a celorlalţi îngeri căzuţi; (2) să salveze sufletele credincioşilor din puterea Satanei, în special în ceasul morţii; (3) să apere Poporul lui Dumnezeu, atât pe evreii Vechiului Testament, cât şi pe creştinii Noului Testament; şi (4) să conducă sufletele celor ce au părăsit această viaţă şi să le prezinte Domnului pentru judecata particulară, iar la sfârşitul timpurilor, pentru judecata finală. Din aceste motive, iconografia creştină îl prezintă pe Mihail ca pe un cavaler de război, purtând armură şi o sabie, stând triumfător pe un şarpe sau pe o altă reprezentare a Satanei. Uneori este prezentat ţinând balanţa dreptăţii sau Cartea Vieţii, ambele simboluri ale judecăţii finale.
Biserica nu a uitat în ritualurile ei liturgice de importanţa Arhanghelului Mihai, care ne apără de Diavol. Un vechi cântec de ofertoriu, din Liturghia pentru morţi, care este de fapt o rugăciune pe care o putem recita zilnic, atestă: "Doamne, Isuse Cristoase, Rege al Gloriei, eliberează sufletele tuturor credincioşilor decedaţi de durerile iadului şi de groapa adâncă; scapă-i din gura leului pentru ca iadul să nu îi înghită şi să nu cadă în întuneric, şi fă ca purtătorul de sabie Mihai să îi conducă la lumina sfântă, pe care tu ai promis-o din vechime lui Avraam şi neamului lui. Îţi oferim, Doamne, jertfe şi rugăciuni; primeşte-le în numele acestor suflete pe care le comemorăm astăzi. Dă-le, Doamne, să treacă de la moarte la acea viaţă pe care a-i promis-o lui Avraam şi neamului său. Amin"
În cea mai mare parte a secolului XX, credincioşii au recitat rugăciuni la Sf. Mihai la sfârşitul Liturghiei. Explicaţia o găsim într-un episod desfăşurat la sfârşitul secolului XIX, când Papa Leon al XIII-lea a avut o viziune profetică despre secolul ce urma. După ce a celebrat Sfânta Liturghie, Sfântul Părinte vorbea cu cardinalii săi. Brusc a căzut la pământ. Cardinalii au chemat imediat un medic. Cum Papa nu avea puls, cei prezenţi se temeau că a murit. Dar tot brusc, Papa Leon s-a trezit şi a spus: "Ce imagine oribilă mi s-a permis să văd!" În această viziune, Dumnezeu i-a dat Satanei posibilitatea să aleagă un secol în care să îşi dezlănţuie lucrarea cea mai cumplită împotriva Bisericii. Diavolul a ales secolul XX. Atât de impresionat a fost Papa de această viziune, încât a compus o rugăciune: "Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în bătălie! Fii protectorul nostru împotriva răutăţii şi vicleniei diavolului. Te rugăm cu umilinţă: Dumnezeu să-i poruncească iar tu, Prinţ al cerurilor, cu puterea lui Dumnezeu, aruncă-l în iad pe Satana şi pe celelalte spirite necurate care rătăcesc în lume căutând să ruineze sufletele. Amin" Papa Leon a ordonat în anul 1886 ca această rugăciune să fie spusă la finalul Liturghiei.
Sfântul Mihai are un rol proeminent şi în ritualul exorcizării şi în rugăciunile de eliberare. O rugăciune străveche îl invocă astfel: "Prea glorioase Prinţ al armatei cereşti, Sfinte Arhanghel Mihai, apără-ne în bătălia împotriva prinţilor şi puterilor şi domnitorilor întunericului în această lume, împotriva chinuirilor spirituale provocate de aceştia. Vino pentru a ajuta omul pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. El ne-a răscumpărat de sub tirania Satanei cu preţ scump. Biserica te venerează ca păzitor al ei şi ca patron. Domnul îţi încredinţează spre grijă toate sufletele celor răscumpăraţi, pentru ca să îi conduci spre fericirea cerească. Roagă-te Dumnezeului păcii ca El să îl zdrobească pe Satana sub picioarele noastre; pentru ca Satana să nu mai poată să ţină oamenii captivi şi să lovească Biserica. Oferă rugăciunile noastre Preaînaltului Dumnezeu, pentru ca îndurările Sale să vină asupra noastră. Fă captiv acest animal, acest şarpe străvechi, care este duşman şi spirit necurat, şi redu-l la nimic pe vecie, pentru ca să nu mai ispitească neamurile. Amin"
Biserica ne atenţionează în legătură cu diavolul de multe ori pentru că el este „tatăl minciunii” şi criminal; Isus îl numeşte „cel viclean”. Pentru că este o entitate foarte inteligentă, îi place ori să se facă uitat, inexistent, personaj al unor poveşti de speriat copii (de aceea se vorbeşte prea puţin despre el, nu este băgat în seamă, este uitat), ori, dacă este descoperit, să se arate mai puternic decât este, mai puternic decât Dumnezeu, insuflând astfel teamă şi frică. Un bun creştin nu trebuie să uite de prezenţa diavolului dar nici nu trebuie să se sperie de el, pentru că Dumnezeu l-a biruit odată, iadul a fost înfrânt. Cristos este Domnul, nimeni altul, şi la numele lui, se pleacă tot genunchiul în cer, pe pământ şi în adâncuri.
Pentru ca toţi membrii comunităţii noastre să conştientizeze aceste adevăruri şi pentru a se bucura de ocrotirea Sf. Arhanghel Mihai, după fiecare Liturghie de seară cerem ajutorul şi mijlocirea aceluia, care este ocrotitorul şi păzitorul poporului lui Dumnezeu.
(La elaborarea articolului a fost folosită lucrarea pr. William P. Saunders: RUGĂCIUNEA LA ARHANGHELUL MIHAI
|
|
|
|
|
