Articole - Calvaria - Satu Mare
|
GANDURI IN SARBATOAREA BOTEZULUI DOMNULUI
Ce înseamnă pentru omul contemporan (şi profan) Botezul:
1. să atribui un nume unui individ (singurul sens acceptat de cei atei, pentru care Botezul e perceput ca o tradiţie populară)
2. să proclami apartenenţa la o anumită confesiune creştină (determină orgoliul, mândria de fi credinciosul unei anumite Biserici)
3. să ştergi păcatul strămoşesc sau originar (sensul care, de fapt, face din Botez un sacrament).
Al doilea înţeles al Botezului este cel care, în fond, declanşează disputele dintre creştini. Şi în cazul Botezului nostru se rosteşte Crezul care face referire la Sfânta Biserică Catolică, viitorii părinţi trebuind la căsătorie să-şi ia angajamentul că-şi vor boteza copiii în „religia catolică”, în caz contrar neputând să participe la sacramentul Euharistiei. Totuşi e bine că prin Conciliul Vatican II este recunoscut botezul din celelalte Biserici creştine dacă e făcut în numele Sfintei Treimi.
Câteva argumente care nu justifică Botezul administrat doar la maturitate:
a. Evangheliile şi celelalte scrieri ale Noului Testament reflectă începuturile creştinismului, a cărui propovăduire şi răspândire nu se putea face decât prin intermediul oamenilor maturi, raţionali. Isus nu putea să aibă ca discipoli copii, ci adulţi. Nu copiii şi, mai ales, nu nou născuţii au fost primii care au îmbrăţişat creştinismul, ci părinţii lor. E firesc ca primele botezări în numele Sfintei Treimi să se fi făcut la oamenii maturi, care erau în prealabil catehizaţi. Noii convertiţi au răspândit apoi creştinismul şi în familiile lor, care au primit Botezul indiferent de vârstă.
b. Ioan Botezătorul i-a botezat în râul Iordanului pe toţi cei care au venit la el, nu doar pe maturi.
c. De-a lungul secolelor, prin răspândirea creştinismului în rândul popoarelor, mai ales în Europa (excepţie făcând activităţile misionare în teritoriile ocupate de europeni, care pot fi asemănate cu primele convertiri de pe vremea lui Isus), botezul nu mai reprezintă „un examen” de admitere, de trecere de la necredinţă sau o religie păgână, ci o moştenire, care trebuie în primul rând transmisă noilor membri ai familiilor creştine împreună cu toată învăţătura lui Cristos.
d. Dacă e să se facă totuşi o alegere sau cel devenit matur doreşte să-şi confirme Botezul, există în Biserică sacramentul Miruirii care poate fi acceptat sau nu.
Ca sacrament, care te spală de păcatul strămoşesc, Botezul nu este o alegere pe care să o faci doar la maturitate, ci o necesitate şi o datorie pe care familia creştină o are faţă de noii născuţi.
Mircea Teodoru
|
|
|
|
|
