Articole - Calvaria - Satu Mare

Ganduri pentru Saptamana Sfanta „Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt…” In 8,28 Martin Buber, un filozof evreu renumit, vorbeşte într-una din scrierile sale despre un om care îşi vizitează prietenul. Bate la uşă, iar din casă se aude o voce: Cine e? „Eu sunt”, răspunde musafirul. Gazda deschide uşa, iese afară şi spune: niciodată să nu spui doar „Eu sunt”. Aceasta are voie să o spună numai Dumnezeu. În răspunsul gazdei se ascunde un mister vechi de secole, misterul numelui lui Dumnezeu, care, în Cartea Exodului (3,14), este revelat omenirii prin Moise: „Eu sunt cel care sunt - ehieh aser ehieh” (3,14). „Aşa vei vorbi fiilor lui Israel: cel care se numeşte „Eu sunt” (ehieh) m-a trimis la voi”. Multe s-au scris despre acest nume sfânt şi semnificaţia lui. Însă cel mai frumos mesaj pe care ni-l transmite numele lui Dumnezeu, este ceea ce a perceput Moise din el: sunt alături de tine, sunt alături de poporul meu. Îi văd suferinţa, chinul, îi aud strigătele. Sunt cu voi. Suntem în Duminica Floriilor, prima zi a Săptămânii Patimilor. Cred că înainte de a participa la celebrarea misterului pătimirii, morţii şi învierii lui Cristos este bine să conştientizăm încă o dată cine este Acela care pătimeşte şi moare pentru noi: „Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt…” In 8,28. Adică să conştientizăm că Dumnezeu este cu noi, vede suferinţa noastră, aude strigătele noastre, este fidel numelui său. Dar oare noi, care ne numim creştini, adică ai lui Cristos, vedem suferinţa Mântuitorului, îi auzim strigătele, îi suntem alături? Cele mai multe greutăţi şi suferinţe, nedreptăţi şi greşeli pe care le suportăm sau le cauzăm, se nasc de fapt din ignorarea Aceluia care vrea să fie alături de noi, dar noi nu îi dăm importanţă. Postul, rugăciunea, faptele de milostenie dar în special participarea la Sfânta Spovadă şi Împărtăşanie respectiv la celebrările liturgice în toate zilele Triduumului Pascal (Joia Sfântă, Vinerea Sfântă, Liturghia de Înviere) vor să îl aducă în inima noastră pe acela care spune: „Eu sunt” alături de voi. Rămâneţi în dragostea mea. Există în inima noastră a tuturor, mai intensă sau mai puţin intensă acea idee, adică acuză care vine din gura şarpelui care îi spune Evei, într-un mod perfid: …Dumnezeu nu vrea să fiţi ca şi El (Gen 3,4-5). Cristos însă spune „Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt…” (In 8,28). Moartea pe cruce a Mântuitorului dovedeşte că şarpele a minţit şi minte în continuare cu neruşinare, pentru că Dumnezeu vrea să fim ca şi El, de aceea ne este alături, de aceea numele lui este: „Eu sunt cel care sunt” – alături de voi întotdeauna.