Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Inima - sanctuarul preferat al lui Dumnezeu
În anul 70 d. Cr., sub conducerea lui Vespasian, soldaţii romani cucereau Ierusalimul. Istoricul Iosif Flaviu (născut în anul 37 după Cristos) descrie cu lux de amănunte evenimentele dramatice ale acestei perioade în lucrarea „De bello iudaico”, o carte de altfel foarte interesantă. Majoritatea creştinilor au părăsit Ierusalimul înainte de război iar evreii în mare parte au fost ucişi sau deportaţi. Dar pentru că dorinţa de a restabili Iudeea era puternică, la mijlocul anilor 130 se organiza o răscoală împotriva romanilor condusă de Bar Kochba (Fiul Stelei), care a avut un sfârşit nefericit. Împăratul Hadrian a înăbuşit în sânge răscoala, Ierusalimul a fost ras de pe faţa pământului, numele de Iudeea a fost abolit regiunea fiind numită „Siria Palestinei” iar din Ierusalim a făcut o nouă capitală, numită "Aelia Capitolina"; evreilor le-a interzis să intre acolo. Pentru a evita consolidarea creştinismului (creştinii la rândul lor fiind consideraţi răzvrătiţi), el a ridicat pe locul Golgotei un templu păgân pentru zeiţa Venus iar în locul unde era mormântul lui Isus, a construit un templu pentru zeul Jupiter Capitolinus. Dar în mod ironic, acţiunile sale distrugătoare au contribuit la conservarea acestor locuri sacre.
Astfel, în anul 312, Împăratul Constantin a fost cel care a preluat puterea şi anul următor a legalizat creştinismul prin edictul de la Milano (el însuşi devenind mai târziu creştin şi canonizat de Biserica Ortodoxă). Mama împăratului, Elena, s-a convertit şi ea (a murit în anul 330, aproximativ la 80 de ani, fiind canonizată, declarată sfântă atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Catolică). Un renumit istoric al timpului, Eusebius o descria astfel: "Ea dădea daruri celor goi şi săraci. Unora le dădea bani, altora haine; pe unii îi elibera din închisoare, pe alţii de nedreptăţile a care erau supuşi. Nu îşi neglija pietatea faţă de Dumnezeu. Putea fi văzută frecvent în Biserica Sa, împodobind casele de rugăciune cu splendide podoabe, neuitând nici de bisericile din micile oraşe. Această admirabilă femeie, cu haine simple şi modeste, se amesteca în mulţime, dând mărturie despre devoţiunea ei pentru Dumnezeu prin comportamentul ei pios" (Vita Constantini, XLIV, XLV). Înzestrată cu autoritate de fiul ei, Sf. Elena a mers în 324 în Palestina pentru a căuta şi reconstrui locurile sacre. Cam prin anul 326, templul închinat lui Jupiter Capitolinus a fost demolat, iar zona a fost răscolită. S-au descoperit urmele unui mormânt care s-a dovedit – datorită minunilor întâmplate - a fi al lui Isus Cristos. A fost construit un nou lăcaş peste mormânt, care s-a tot modificat de-a lungul secolelor, astăzi acolo fiind Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim. Templul lui Venus a fost de asemenea demolat, descoperindu-se atât locul unde a fost crucificat Cristos cât şi Crucea Mântuitorului (şi a celor trei tâlhari).
Toate generaţiile de creştini de atunci şi până acum îi sunt recunoscătoare acestei femei sfinte, împărăteasa Elena, datorită curajului pe care l-a avut şi dragostei purtate faţă de locurile sfinte, pe care, datorită ei, le avem şi acum.
Sf. Ambrozie predica despre găsirea Crucii de către Sf. Elena: "ea a adus cult nu lemnului, ci Împăratului. Lui, care a stat pe Cruce." La aceasta ne îndeamnă şi astăzi pe noi toţi această femeie sfântă: să ne bucurăm de locurile noastre de cult, să le îngrijim, să le preţuim iar prin comportamentul şi rugăciunea nostră, să dăm cult Împăratului nostru, Isus Domnul, care vrea un sanctuar curat în primul rând în inima noastră.
pr. Ioan Roman |
|
|
|
|
