Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Maria, model misionar pentru creştini
Suntem în frumoasă lună mai, lună dedicată sfintei Fecioare Maria. În această frumoasă lună avem trei sărbători în cinstea ei. La 13 mai, sfânta Fecioară Maria de la Fatima; la 24 mai, sfânta Fecioară Maria, ajutorul creştinilor, şi la 31 mai, vizita sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta. Şi dacă ar fi să unim cele trei sărbători ale Mariei din luna mai, într-una singură şi să găsim un numitor comun de vorbire pentru toate trei deodată, nu s-ar putea vorbi mai bine decât despre spiritul misionar al Mariei sau despre vocaţia ei misionară.
Pe Isus, pe care l-a zămislit la Bunavestire, pe Isus pe care l-a purtat în sânul ei, pe Isus pe care l-a născut în Betleemul Iudeii, pe Isus pe care l-a însoţit până la Calvar şi mormânt, pe acest Isus, ea l-a vestit şi la descoperit lumii, nu numai cât a trăit pe pământ, dar şi după ce a fost ridicată cu trupul şi sufletul la cer. Iată câteva exemple:
- Imediat după vestea primită de la arhanghelul Gabriel că va zămisli şi va naşte pe Isus, Maria îl poartă pe Isus, abia zămislit în sânul ei, cu bucuria şi pacea lui, în casa lui Zaharia, unde şi Elisabeta zămislise un fiu. Şi toată casa lor se umple de mângâiere şi tresaltă de bucurie, împreună cu Ioan Botezătorul din sânul mamei lui, Elisabeta (cf. Lc 1,39-44);
- După naşterea lui Isus la Betleem, Maria l-a arătat, l-a dăruit, şi l-a predicat: păstorilor, (cf. Lc 2,15-20) magilor, (cf. Mt 2,11) bătrânilor Simeon şi Ana, tuturor celor de la templu, (cf. Lc 2,25-38) tuturor celor pe care i-a întâlnit în exilul egiptean şi de la Nazaret (cf. Mt 2,14.23);
- La pierderea lui Isus în templu, la vârsta de 12 ani, Maria şi Iosif, prin întrebările lor despre Isus, au vestit celor din Ierusalim, dar şi tuturor oamenilor din toate locurile şi timpurile, cât de rău este şi de câtă tulburare se umple inima omului, atunci când îl pierde pe Isus. Dar şi ce bucurie îl cuprinde pe om, atunci când îl regăseşte pe Isus (cf. Lc 2,41-52);
- Celor din Cana Galileii, rămaşi fără vin, Maria le vorbeşte şi îi îndreaptă spre Isus, spunându-le să facă tot ce le va cere El (cf. In 2,1-5);
- Când Isus şi-a început minunatul său minister pastoral, Maria era aceea care prima asculta, păstra în inimă şi medita cuvintele mântuitoare a lui Isus, dând exemplu şi altora de cum trebuie să asculte şi să trăiască cuvintele sale (cf. Lc 11,28)
- În timpul peregrinărilor lui Isus prin sate şi oraşe, Maria îl urma pe Isus, pregătind împreună cu ucenicii, inimile oamenilor pentru a-L primi (cf. Mc 3,31-35);
- În timpul patimii şi morţii pe cruce a lui Isus, Maria era acolo pentru a-i întări pe ucenicii înspăimântaţi de răutatea duşmanilor şi de chinurile lui Isus (cf. Mt 27,55-56);
- După înviere Maria i-a adunat pe ucenici în cenaclul din Ierusalim în aşteptarea darului Duhului Sfânt (cf. Fap 1,14);
- După înălţarea lui Isus la cer, l-a însoţit pe sfântul Ioan evanghelistul la Efes, predicând şi lucrând împreună cu el la mântuirea lumii;
- După ridicarea ei cu trupul şi sufletul la cer, maria îşi petrece cerul făcând bine pe pământ, sprijinind pe ucenicii Fiului ei, în luptele lor cu duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, mijlocind pentru ei victorii de la Isus. Astfel: Maria a ajutat creştinii în luptele lor cu turcii, dându-le victorii la Lepanto (1571), Viena (1683) şi apoi ajutând la eliberarea Papei Pius al VII-lea, de sub puterea laică (24 mai 1814). Aceste intervenţii miraculoase ale Mariei au născut invocaţia şi mai apoi sărbătoare: Maria, ajutorul creştinilor! Maria va veni mereu în ajutorul nostru, căci lupta ei contra forţelor răului, nu va înceta niciodată;
- Tot după ridicarea cu trupul şi sufletul la cer, Maria îşi continuă opera sa misionară prin apariţii, chemând omenii la primirea Fiului ei Isus, ca Mântuitor al lor personal, la convertire şi la activitate misionară, asemenea ei. De aceea, ea a apărut în foarte multe locuri de pe glob: La Salette, Guadalupe, Lourdes, Fatima etc., unde cere lumii convertire, credinţă şi mărturisirea lui Isus cu viaţa proprie;
- Tot după ridicarea cu trupul şi sufletul la cer, Maria îşi continuă opera sa misionară şi prin icoanele sale făcătoare de minuni, prin care a ales să rămână cu noi, în lumea întreagă, ca şi evanghelia, "de la Ierusalim până la marginile pământului" pentru ca din aceste icoane, să le vorbească oamenilor de mântuirea adusă de Isus şi despre bucuriile paradisului pe care El le-a pregătit pentru noi.
Iar în acest sens trebuie să spunem că nu este ţară din lume unde să nu fie una şi chiar mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, pictate de meşteri creştini, fie la dorinţa expresă a Mariei, fie la inspiraţia ei. Tradiţia creştină ne spune că sfântul Luca, primul ei biograf, dar şi primul ei iconograf, ar fi pictat 12 icoane ale Mariei cu pruncul, chiar la cererea expresă a Mariei. Iar alţi pictori ar fi pictat şi ei imagini ale Mariei cu Isus, la inspiraţia ei.
La noi în ţară avem nenumărate de icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Nu este regiune a României unde să nu fie una sau mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului de la Cacica, este o copie a icoanei de la Czestochowa. Icoana Maicii Domnului de la Czestochowa, la început a fost pictată pentru creştinii din Ierusalim. Dar mai apoi prin diferite concursuri de împrejurări, nu fără voia Maicii Domnului, această icoana a ajuns la Czestochowa, în Polonia. Iar de acolo, o copie a ei a ajuns şi la Cacica, odată cu muncitorii polonezi, care au fost trimişi aici, de către Curtea de la Viena în 1810, pentru a lucra la minele de sare. Chiar de la început, această copie de la Cacica s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, căci pictorul copist, care era bolnav, s-a vindecat la terminarea lucrării. Cât de multe minuni a făcut şi face Maria la noi şi în lumea întreagă, prin minunatele ei icoane, prin puterea dată ei de Isus!
Şi este interesant de observat, că icoanele miraculoase ale sfintei Fecioară Maria de la noi din ţară, aproape toate au lăcrimat, cu lacrimi obişnuite şi de sânge.
Se zice, că un tânăr ar fi întrebat-o pe Maica Domnului, dintr-o icoană care plângea cu lacrimi de sânge, de ce aceste lacrimi? La care Maica Domnului i-ar fi răspuns în vis, cam aşa: "Cum să nu plâng cu lacrimi de sânge când sunt atâţia oameni pentru a căror mântuire, Fiul meu, Isus, şi-a vărsat sângele, iar ei se pierd? Cum să nu plâng cu lacrimi de sânge, când atâţia oameni care îşi zic creştini, trăiesc ca păgânii şi se pierd? Cum pot să nu plâng cu lacrimi de sânge când atât de mulţi păcătuiesc şi nimeni nu mai face pocăinţă şi reparare pentru păcate?".
Şi icoana Maicii Domnului de la Cacica, a plâns de mai multe ori, prima dată în anul 1810, când a fost aşezată în prima bisericuţă de lemn, ridicată în cinstea ei, la Cacica. De atunci şi până astăzi, lacrimile au putut fi văzute de mai multe ori pe obrajii ei de mamă, datorită păcatelor creştinilor, de pe aceste meleaguri;
- Tot după ridicarea ei cu Trupul şi sufletul la cer, ea a făcut să ţâşnească izvoare miraculoase vindecătoare pentru trup şi suflet. Astfel de izvoare tămăduitoare, Maria a scos în multe locuri de pe glob. Cele mai renumite izvoare miraculoase, scoase de Maria, ca să vorbească lumii, sunt cele de la Constantinopol şi Lourdes. Prin aceste izvoare Maria ne aminteşte şi ne vorbeşte de Fiul ei, Isus, care singur ne dăruieşte apa vieţii, apa care spală păcatele şi apa care ne redă tinereţea sufletească;
- Tot după înălţarea ei cu trupul şi sufletul la cer, fiindcă mulţi dintre oameni nu pot merge la multele ei sanctuare din diferite locuri, Maica Domnului, s-a făcut peregrina, aşa cum odinioară a fost peregrină la verişoara sa Elisabeta, aflată în dificultate (cf. Lc 1,39-40) sau la mirii din Cana Galileii. Tot astfel peregrinează şi astăzi, acasă la fiii ei, după cum putem vedea deja prin parohiile noastre, pentru a le arăta dragostea ei de mamă, pentru a le vorbi de Isus şi mântuirea lui, pentru a le oferi din visteria divină, peste care a devenit slujitoare credincioasă, harurile sufleteşti şi trupeşti de care au nevoie.
Conciliul Vatican II, în Constituţia dogmatică despre Biserica, Lumen gentium, la nr. 68, ne spune că, Maria ne-a fost dată de Dumnezeu, ca şi "chip şi început al Bisericii", ca şi imagine de însuşit pentru orice botezat şi ucenic al lui Isus. Asta vrea să ne spună că tot ceea ce a făcut Maria în viaţa sa pământească, trebuie să facem şi noi botezaţii, pentru ca mai apoi să ajungem şi noi acolo unde a ajuns ea, adică în mărirea Cerească.
Un privilegiu unic şi lăudabil, un har mântuitor şi o binecuvântare divină, pentru lumea întreagă, a fost faptul că Maria l-a născut în lume, prin puterea Duhului Sfânt, pe Mântuitorul Isus. Dar Maria şi-a sporit apoi această glorie şi laudă, prin aportul ei personal, născându-l mereu pe Isus în inimile oamenilor, prin mărturie personală şi susţinută. Mărturia şi naşterea lui Isus în inimile oamenilor, va face şi din fiecare dintre noi, "o mamă, un frate şi o soră a lui Isus".(Mt 12,50) şi ne va conduce în paradis lângă Mama, fraţii şi surorile sale, spunând întregii: "Iată mama, fraţii şi surorile mele!" (Mt 12,49).
Din cele prezentate mai sus am văzut cum Maria a folosit fiecare ocazie şi circumstanţă a vieţii, pentru al duce lumii pe Isus, pentru a vorbi lumii despre Isus, pentru a îndrepta lumea spre Isus, pentru a ţine lumea aproape de Isus, pentru a strânge lumea în jurul lui Isus, pentru a călători la lumea care avea nevoie de Isus. La fel trebuie să facem şi noi: să folosim fiecare ocazie şi circumstanţă a vieţii, pentru a vorbi lumii de Isus, pentru a îndrepta lumea spre Isus, pentru a ţine lumea aproape de Isus, şi pentru a strânge lumea în jurul lui Isus. Gloria acestei lucrări ne face asemănători cu Maria, şi aici şi în Cer.
Revin la ideea că maria petrece cerul făcând bine pe pământ. Ştim că această frază a rostit-o sfânta Tereza a Pruncului Isus, înainte de a muri. Şi apoi a promis ploaie de trandafiri.
Promisiuni care s-au adeverit şi se adeveresc încă.
Dacă sfinţii obişnuiţi fac asta după trecerea lor din această viaţă, cu atât mai mult a făcut şi face aceasta, Maria, Regina tuturor sfinţilor şi îngerilor. Sfântul Bernard ne spune "Că nu s-a auzit niciodată ca nimeni să fi fost părăsit, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea Mariei". Maria petrece cerul, făcând bine pe pământ, aşa cu am văzut puţin mai înainte, apărând în multe locuri, vorbind, plângând, ajutând, întărind şi chemând pe oameni la convertire şi la mântuirea adusă de Fiul ei, Isus, amintind că nu este sub soare alt nume dat oamenilor, în care pot fi mântuiţi, decât numele Fiului ei Isus, (cf. Fap 4,12) şi că numai cine crede în El, capătă prin Numele Lui, iertarea păcatelor. (cf. Fap 10, 43)
Este interesant de observat în Biblie, cum, după intrarea păcatului în lume, începând cu Dumnezeu Tatăl, cu Dumnezeu Fiul şi cu Duhul Sfânt, şi apoi continuând cu toţi îngerii şi sfinţii, apoi continuând cu elementele creaţiei,(cf. Ps 18,1-4a) nimeni nu mai poate sta, ci toţi lucrează asiduu la mântuirea lumii, pentru că timpul este scurt. Iată şi de ce Isus a spus: "Tatăl meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez" (In 5,17).
Dacă însăşi Preasfânta Treime lucrează la mântuirea lumii, dacă îngerii şi arhanghelii lucrează, dacă Preacurata Fecioara Maria, a lucrat şi lucrează încă la mântuirea lumii, dacă sfinţii şi îngerii au lucrat şi lucrează încă, dacă aştri şi toată creaţia lucrează mereu la mântuirea lumii, spunând către oameni slava lui Dumnezeu, atunci de ce am fi scutiţi noi?
Fiecare dintre noi trebuie să luăm parte la această sfântă lucrare, pe care Isus însuşi ne-a încredinţat-o personal, fiecăruia dintre noi, atunci când după învierea sa din morţi, ne-a spus: "Mergeţi în toată lumea, şi propovăduiţi evanghelia la toată făptura. Cine crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit" (Mc 16,15-16). Şi iarăşi: "Şi când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului" (Fap 1,8).
De aceea şi sfântul Ioan Gură de aur (347-407) spunea într-una din predicile sale: "în barca Bisericii, nimeni nu este un simplu pasager, Toţi au o misiune de împlinit".
Dar iată ceea ce a mai spus Isus: "De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri" (Mt 10,32-33).
Şi aşa cum în viaţa prezentă, cel care nu-şi împlineşte datoriile şi obligaţiile, nu poate fi remunerat sau premiat, tot astfel şi în vecul viitor, cel care nu şi-a împlinit pe pământ, datoriile şi obligaţiile de credinţă, nu va putea fi răsplătit cu bine. De aceea sfântul Paul la moartea sa era fericit şi spunea: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care ne-o va da în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Si nu numai mie, ci şi tuturor celor care au iubit venirea Lui" (2Tim 4,7-8).
Paul au putut spune aceasta, Maria a putut spune aceasta, mulţi creştini sfinţi au putut spune aceasta, şi noi trebuie să putem.
Să nu uităm ceea ce a spus sfântul Augustin, privind la faptele sfinţilor: "Dacă atâţia şi atâtea au putut, oare eu de ce nu aş putea?". El a încercat şi a reuşit. Şi noi vom reuşi dacă voim cu adevărat.
Dacă nu ai încercat şi nu ai reuşit până acum, treci măcar din această clipă la lucrul asiduu pentru trăirea şi vestirea evangheliei împărăţiei, şi răscumpără-ţi timpul pierdut, căci zilele sunt rele (cf. Ef 5,16).
Ca şi pentru Maria, ca şi pentru toţi sfinţii, gloria noastră cea mai mare din Cer, va fi aceea de a-L fi născut şi desăvârşit pe Isus în inimile şi sufletele oamenilor.
Iar sfântul Iacob ne vorbeşte şi el foarte frumos, despre creştinul misionar: "Să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, iar sieşi îşi va acoperi o sumedenie de păcate" (Iac 5,20).
Iată ce frumos ne vorbeşte sfântul Bernard, referitor la Maria, prima misionară: "Priveşte la Maria! Urmând-o pe ea, nu rătăceşti; rugând-o nu te pierzi; contemplând-o nu greşeşti; sprijinindu-te pe ea nu cazi; sub scutul ei nu te temi; condus de ea nu oboseşti. Dacă ea te ajută, vei ajunge în port". Să-i urmăm exemplele şi vom fi întăriţi aici, şi apoi vom fi fericiţi împreună cu ea şi cu toţi sfinţi, alături de Isus, pe care l-am trăit şi l-am vestit, asemenea lor.
Pr. Ioan Lungu
preluat de pe ercis.ro |
|
|
|
|
