Viaţa Spirituala - Calvaria - Satu Mare
|
Pentru o spovada buna
Privirea lui Dumnezeu este o privire plină de iubire pentru creatura umană. Pătrunde în profunzimea inimii, precum un soare de primăvară care topeşte gerul şi trezeşte toate seminţele încă adormite. Pentru a înainta către împăcarea cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu ceilalţi vă sugerăm acest parcurs:
1. Pune-te în prezenţa lui Dumnezeu, aminteşte-ţi de binefacerile primite de la el şi mulţumeşte-i (Analizează-te cu simpatie, cu aceiaşi iubire cu care Tatăl priveşte la fiul său Isus. Obişnuieşte-te să te vezi aşa cum te vede el! Dacă nu te obişnuieşti să-ţi aminteşti tot ce se întâmplă este ca şi cum nu s-ar fi întâmplat pentru tine. Amintirea dezgheaţă trecutul şi îl face să treacă în prezent.
2. Cere harul de a-ţi conştientiza păcatele pentru a le spune pe nume şi a le elimina. Conştientizarea păcatului este un har. Este harul mântuirii prin care înţelegi răul ca atare şi astfel primeşti binele suprem: darul iertării! Nu lăsa „congelat” în inconştienţă mizeria care o ai în interiorul tău: expune-l razelor soarelui îndurării sale. Această conştiinţă nu este doar teoretică dar practică. Serveşte la a elimina răul. Dezaprobându-l, voinţa se eliberează de sclavie şi se decide pentru libertate.
Pentru acest moment roagă-te:
Vino, Spirite Sfânt, luminează-mi mintea, ca să descopăr păcatele pe care le-am săvârşit. Atinge-mi inima, ca să mă căiesc de ele, întăreşte-mi voinţa, ca să mă hotărăsc să mă îndrept; ajută-mă să-i spun duhovnicului tot ce am greşit şi să nu ascund nici un păcat de moarte. Îmi este greu să fac acest pas, îmi e ruşine. De aceea, te rog, ajută-mă, Doamne, să mă îndrept. Întăreşte-mă, condu-mă, iartă-mă şi rămâi cu mine.
Amin.
3. Examinează-ţi în mod obiectiv gândurile, cuvintele şi acţiunile
Porunca întâia
M-am rugat dimineaţa şi seara? Nu m-am gândit de bunăvoie la altceva când mă rugam? Am crezut tot ce învaţă Sfânta Biserică? Nu m-am îndoit de vreun adevăr de credinţă? Nu am citit cărţi dăunătoare credinţei? Nu am crezut în farmece şi descântece? Nu am luat parte la şedinţe spiritiste? Nu am citit sau cerut să mi se citească în cafea sau cărţi de joc?
Porunca a doua
Nu am folosit fără rost numele lui Dumnezeu, al sfinţilor sau al lucrurilor sfinte? Nu am înjurat de Dumnezeu sau de lucruri sfinte? Nu am blestemat? Nu am jurat fără trebuinţă sau strâmb? Am împlinit făgăduinţele făcute lui Dumnezeu?
Porunca a treia
Nu am lipsit din vina mea de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători de poruncă? De câte ori? Nu am lipsit din vina mea la o parte însemnată din Sfânta Liturghie? De câte ori? Nu am râs în biserică? Nu am vorbit fără trebuinţă? Nu am lucrat în duminici şi sărbători de poruncă, fără un motiv grav? Nu am poruncit altora să lucreze?
Porunca a patra
Am ascultat de părinţi şi învăţători? Nu am fost obraznic şi încăpăţânat faţă de ei? Nu i-am supărat sau mâniat? M-am ruşinat cumva de ei? I-am vorbit de rău? I-am batjocorât? I-am înjurat? I-am bătut? M-am rugat pentru părinţii şi pentru mai marii mei?
M-am îngrijit de copii? I-am ferit de prietenii rele? Am avut grijă să-şi îndeplinească obligaţiile religioase? Le-am dat pildă bună? Nu i-am îndemnat cumva la păcat? Le-am dat hrană, îmbrăcăminte? Nu am fost prea îngăduitor sau prea aspru cu ei?
Porunca a cincea
Nu am înjurat pe alţii? Nu i-am insultat? Nu am râs de ei? M-am certat cumva? M-am bătut? Am avut ură împotriva cuiva? Mai am încă? Am dorit răul cuiva? Am îndemnat pe alţii la păcat? Am avut gânduri şi dorinţe de răzbunare? M-am răzbunat pe alţii? Mi-am vătămat cumva sănătatea prin lăcomie în mâncare, băutură? Prin fumat, dans, sport fără măsură? Nu am dat exemplu rău altuia? Nu am provocat dezbinare între alţii? Nu am trăit în dezbinare în căsătorie? Nu am îndemnat, am conlucrat la avort sau l-am comis? De câte ori? Nu mi-am expus viaţa, sănătatea, fără vreun motiv serios? Nu m-am expus pericolului de a păcătui? Sunt hotărât să mă feresc pe viitor de asemenea ocazii? Cum m-am comportat în trafic?
Porunca a şasea şi a noua
Nu m-am gândit de bunăvoie la lucruri necuviincioase? Nu am dorit să văd sau să fac lucruri necurate? Nu am privit cu plăcere păcătoasă imagini indecente, filme sau pagini imorale pe internet? Nu am privit cu dorinţe păcătoase trupul meu sau al altora? Nu am ascultat cu plăcere glume, anecdote, cântece, povestiri murdare? Nu am spus eu însumi acestea? Nu am luat parte la petreceri uşuratice, imorale? Nu am citit reviste sau cărţi imorale? Nu le-am dat şi altora? Nu am achiziţionat cărţi, reviste, ilustraţii pornografice? Le mai am încă? M-am îmbrăcat decent? Nu am făcut, singur sau cu alţii, fapte necurate? De câte ori? Nu am întreţinut legături nepermise cu alte persoane? Nu i-am îndemnat sau învăţat pe alţii să facă fapte necurate? Am păstrat fidelitatea conjugală? Am fost corect în relaţiile conjugale? Nu am folosit mijloace nepermise pentru a nu avea copii?
Porunca a şaptea şi a zecea
Am furat cumva? Bani (câţi?), lucruri (cam în ce valoare?) de la săraci, de la locul de muncă? Am păgubit cumva pe altul? În ce măsură? Am înşelat cumva pe altul? La joc, prin fraudă sau în alt mod? Am dat înapoi lucrul străin însuşit de mine? Mi-am îndreptat greşeala săvârşită faţă de alţii prin furt sau înşelăciune? Nu am fost risipitor? Nu am fost zgârcit şi nemilos faţă de săraci? Mi-am plătit datoriile? Nu am reţinut pe nedrept din leafa lucrătorilor? Nu i-am îndemnat şi ajutat pe alţii să fure? Nu am râvnit pe nedrept bunurile altuia? Nu mi-am neglijat îndatoririle stării mele? Îndatoririle profesionale? Mi-am făcut treaba cu conştiinciozitate?
Porunca a opta
Nu am minţit? Nu am păgubit pe cineva prin minciuni? În lucruri mari? Nu am pârât pe nedrept? Nu am vorbit de rău? Nu am păgubit pe alţii prin calomnie? În lucruri mari? Am îndreptat paguba? Am restabilit cinstea batjocorâtă prin bârfă sau calomnie? Nu am gândit rău despre alţii?
Cele şapte păcate capitale (se numesc capitale, sau de căpetenie, pentru că ele sunt izvorul multor păcate): mândria, zgârcenia, necurăţia, ura, lăcomia, mânia, lenea.
Păcate strigătoare la cer (se numesc „strigătoare la cer” fiindcă prin gravitatea lor deosebită cer intervenţia lui Dumnezeu): uciderea de bunăvoie, sau premeditată (avortul); sodomia; asuprirea săracilor, a văduvelor şi orfanilor; oprirea nedreaptă a plăţii datorate altora.
Păcatele străine (se numesc „străine” pentru că prin ele noi ne încărcăm sufletul cu păcatele pe care le fac alţii, ca şi cum le-am fi făcut noi înşine): a sfătui pe altul la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a consimţi la păcatele altuia; a lăuda păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatele altuia.
Păcatele împotriva Sfântului Spirit (se numesc „împotriva Sfântului Spirit”, pentru că ele se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu, şi de aceea îngreunează întoarcerea spre bine): a nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu nu ne va pedepsi; a deznădăjdui de mila lui Dumnezeu; a se împotrivi adevărului cunoscut; a invidia pe aproapele pentru harurile pe care le-a primit; a avea o inimă împietrită faţă de dojenile mântuitoare; a rămâne cu îndărătnicie în nepocăinţă.
Cum se face mărturisirea?
La intrarea în confesional ne aşezăm în genunchi, facem Semnul sfintei cruci şi spunem:
"Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi ţie părinte, păcatele mele. M-am spovedit... (aici spunem când ne-am spovedit ultima dată), de atunci am făcut următoarele păcate,..." mărturisim sincer păcatele şi când am terminat spunem: "Mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi aduc aminte, cer iertare de la Dumnezeu, iar de la tine, părinte, pocăinţă şi dezlegare". Ascultăm pocăinţa preotului, apoi spunem
Actul de căinţă şi propunere:
Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, pentru că prin ele te-am supărat pe tine, Doamne, care eşti atât de bun şi vrednic de iubire. Îţi făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile să nu mai păcătuiesc şi să ocolesc ocaziile de păcat. Amin.
|
|
|
|
|
