Articole - Calvaria - Satu Mare
|
Vocaţia preoţească a episcopului Ioan Scheffler
Materialul prezentat de Pr. Mihai Reszler la Simpozionul "Episcopul Ioan Scheffler - Fidelitate şi jertfă
„Preoţia este iubirea inimii lui Isus", obişnuia să spună sfântul paroh din Ars.
Idealul Servului lui Dumnezeu, Scheffler János, iar ca şi episcop dorinţa lui a fost, ca şi preoţii diecezei sale, să fie asemenea Inimii lui Isus: focare arzătoare a iubirii Tatălui, care caută mereu să fie în sintonie cu unitatea Sfintei Terimi.
„Identitatea sacerdotală, ca orice identitate creştină, îşi are izvorul în Preasfânta Treime", care se revelează şi se comunică oamenilor în Cristos, constituind în el şi prin acţiunea Duhului Biserica, drept „germenul şi începutul împărăţiei".
Orice identitate creştină şi deci şi identitatea specifică a preotului şi a ministeriului său se revelează numai în interiorul misterului Bisericii, ca mister de comuniune trinitară în tensiune misionară. În realitate, preotul, în virtutea consacrării pe care o primeşte prin sacramentul Ordinului, este trimis de Tatăl, prin Isus Cristos căruia îi este configurat într-un mod special în calitate de cap şi păstor al poporului său, pentru a trăi şi acţiona cu puterea Duhului Sfânt în vederea slujirii Bisericii şi pentru mântuirea lumii.
În felul acesta se poate înţelege caracteristica esenţialmente „relaţională" a identităţii preotului: prin preoţie, care se naşte din profunzimea misterului inefabil al lui Dumnezeu, adică din iubirea Tatălui, din harul lui Isus Cristos şi din darul unităţii Duhului Sfânt, preotul este inserat sacramental în comuniunea cu episcopul şi cu ceilalţi preoţi, pentru a sluji poporul lui Dumnezeu care este Biserica, şi a-i atrage pe toţi la Cristos, conform rugăciunii Domnului: „Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi... După cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17, 11. 21).
Aşadar, natura şi misiunea preoţiei ministeriale nu se pot defini, decât în acest multiplu şi bogat ansamblu de raporturi, care-şi au originea în Preasfânta Treime şi care se prelungesc în comuniunea Bisericii, ca semn şi instrument, în Cristos, al unirii cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc. (Pastores dabo vobis)
Scheffler János s-a născut la 29 octombrie 1887 în lacalitatea Cămin. Şcoala primară o frecventează în satul natal, iar gimnaziul şi primul an de teologie la Satu Mare. În anul 1906 episcopul Boromisza Tibor îl trimite la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta. După terminarea studiilor, în anul 1910, pe 6 iulie este hirotonit ca preot.
După hirotonire tânărul preot este numit preot vicar (capelan) la Ciumeşti. După câteva luni de activitatea în pastoraţie, în luna octombire este trimis la Roma pentru a studia dreptul canonic. Aici locuieşte în colegiul Anima, institutul teologilor şi preoţilor austrieci şi germani. Cei doi ani petrecuţi în inima Bisericii sunt decisivi pentru fundamentarea identităţii sale sacerdotale, identitate care se va regăsi şi în scrisorile pastorale ale episcopului János.
Mulţumită bunăvoinţei epsicopului Boromisza, studiile au durat doi ani. În 1912 şederea tânărului preot la Roma se încheie cu doctoratul în drept.
Reântors acasă, scurt timp activează în cancelaria episcopală, iar din 23 iulie 1913 este numit catehet şi vicar la Ujgorod (Ukraina). În ajunul izbucnirii celui de al II-lea Război Mondial, pe 14 iulie 1914 noua dispoziţie episcopală îl desemneaza pe Scheffler János ca profesor de filosofie şi prefect de studii la Institutul Teologic din Satu Mare.
În anul 1917 este numit orator la catedrala din Satu Mare şi profesor de religie al Colegiului Catolic.
În 1920 primeşte sarcina de a reorganiza gimnaziul, iar în 1921 devine preşedintele şi juristul Caritasului Catolic diecezan.
Şirul desemnărilor şi sarcinilor continuă: în 1922 devine profesorul Istoriei Bisericii şi dreptului canonic şi în acelaş timp dă exerciţii spirituale şi ţine nenumărate conferinţe.
La 5 martie 1923 primeşte parohia din Moftiul Mare. Această perioadă petrecută în pastoraţie este subsanţială pentru experienţa personală a preotului Scheffler şi va însemna mult pentru episcopul Janos în exercitarea misiunii sale.
În septembrie 1925 îl întâlnim din nou la Satu Mare ca spiritual şi profesor al candidaţilor la preoţie.
Participarea la Congresul Euharistic Internaţional de la Chicago s-a imprimat adânc în sufletul preotului devotat Scheffler Janos.
Unificarea diocezelor de Satu Mare şi Oradea a însemnat schimbare şi în viaţa sa. Este alături de episcopul Fiedler István în organizarea Institutului Teologic unificat, unde va deveni primul prefect de studii respectiv profesor de drept canonic şi Istoria Bisericii. În anul 1933 se înscrie în uniunea preoţeasca Unio Cleri.
Între 1933-1935 elaborează regulamentul congregaţional al surorilor Vincenţiene de Satu Mare, apoi devine promotor al procedurii de beatificare a marelui episcop Hám János.
Este la fel de animat animator de organizare şi coordinare al lucrărilor sinodului diecezan din 1938, precum şi elaborator al decretelor sinodale. Acest sinod diecezan va marca nu numai viaţa diecezelor, dar şi a lui personală.
În toamna anului 1939 devine director spiritual la teologia din Oradea, iar în 1940 profesor universitar de drept canonic la Cluj.
Anul 1942 îl readuce la Satu Mare, în inima iubitei dieceze, fiind numit pe 26 martie episcop de Satu Mare, iar pe 28 martie Administrator Apostolic al diecezei de Oradea.
Idealul preoţesc al lui Scheffler János s-a conturat atunci când, în anii de gimnaziu îşi formulează deviza vieţii astfel: „Tot ce fac, voi face spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, spre cinstea Maicii mele Sfinte şi spre mântuirea sufletului meu..." Anii petrecuţi la Roma în Colegiul Anima este perioada de cristalizare a ceea ce se va materializa atât în exerciţiile spirituale date preoţilor, cât şi în scrisorile pastorale ale episcopului.
„Preoţii, fie că se dedica rugăciunii şi adoraţiei, fie că predică Cuvântul, fie că oferă sacrificiul euharistic, fie că împlinesc alte ministere în slujba oamenilor, contribuie mereu la creşterea gloriei lui Dumnezeu şi în acelaşi timp la îmbogăţirea oamenilor cu viaţa veşnică" (PO 2)
„Cu încredere vă rog, Preacucernicii mei Colaboratori, ca în aceste timpuri grele cu accentuat devotament să păstoriţi credincioşii încredinţaţi, în spiritul Bunului Păstor...străduindu-vă să discerneţi evenimentele cu înţelepciune şi în perspectiva vieţii veşnice...
Bunul Păstor trăieşte în mijlocul turmei sale şi nu fuge la ivirea pericolului." (23 mai 1944)
„Domnul ne-a chemat să-l slujim în timpuri istorice. Să fim după sfânta lui voinţă eroi şi puternici: în rugăciune, în muncă, în iubirea care vrea să ajute pe toţi şi în acceptarea suferinţelor. «Confortare et esto viro!» Domnul este cu noi, deoarece slujim cauza sfântă: cauza lui. Pe sine nu se poate părăsi. Nezdruncinat să ne încredem în el...
Puterea s-o luăm din rugăciune şi din Euharistie. Şi credincioşilor să le destăinuim aceste izvoare nesecate de putere. Să ne întâlnim deseori la picioarele Învăţătorului!
Să fim zeloşi în iniţierea rugăciunii în familie... Să vestim că rugăciunea comună făcută în familie menţine familia în iubire şi îi dăruieşte harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Fiecare casă să fei din nou «sanctuar», în care preoţii sunt părinţii catolici."
În final, în context cu cele spuse mai înainte, doresc să ascultăm cuvintele sfântului Părinte, Papa Benedict al XVI-lea:
„De la preoţi, credincioşii aşteaptă un singur lucru: să fie specialişti în a prokova întâlnirea omului cu Dumnezeu. Preotului nu i se cere să fie expert în economie, în construcţii sau în politică. De la el se aşteaptă să fie expert în viaţa spirituală... În faţa tentaţiilor relativismului sau ale permisivităţii, nu este deloc necesar ca preotul să cunoască toate actualele curente - schimbătoare - de gândire. Ceea ce credincioşii aşteaptă, e ca el să fie martor al înţelepciunii veşnice, conţinut în Cuvântul revelat. Roadele solicitudinii pentru calitatea rugăciunii personale şi pentru o bună formare teologică se vor vedea în viaţă." (25 mai 2006)
Servul lui Dumnezeu, Scheffler János, episcop martir al Bisericii, roagă-te pentru noi, ca preoţii diecezei de Satu Mare, şi a Bisericii universale să fie preoţi după exemplul Inimii lui Isus. |
|
|
|
|
